Coada calului -Equisetum arvense L. (fam. Equise- taceae )

duminică, 25 august 2013

Coada calului -Equisetum arvense L. (fam. Equise- taceae ) Planta mai este cunoscută sub denumirile de: brăduleţ, brădişor, barba ursului, barba sasului, coada mânzului, iarba de cositor, părul porcului sau codâie. În scopuri medicinale se foloseşte planta, fără rădăcină.
Asemănări-deosebiri. Se deosebeşte de alte specii după ramurile în 4 muchii. Principii active: acid salicilic, o saponină-equisetonina, care prin hidroliză dă arabinoză, fructoză şi equisetogenină; sunstanţe de natură flavonoidică: galuteolină şi izoquercetina, alcaloizii 3 -metoxipiridina, nicotină, palustrina şi palustridina, articulatidina şi izoarticulatidina, substanţe de natură glicozidică considerate ca antivitamine Bl , o fitosterină-beta-sitosterolul, acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic şi oleic, dimetil-sulfone, vitamina C, ulei volatil, săruri de potasiu etc.
 Acţiune farmacodinamică. Acţiune antimicrobiană, antiseptic-dezinfectant urinar, hipoacidifiant (scade aciditatea gastrică), remineralizant, expectorant, bronhodilatator, diu­retic -datorită acidului silicic şi equisetoninei, hemostatic.
 Utilizări terapeutice. În anemie secundară post hemoragică -acţiune hemostatică prin mărirea numărului de eritrocite. În tuberculoză pulmonară, ca remineralizant. Ca hemostatic în: hemoroizi, metroragii, epistaxis. Are acţiune diuretică în gută şi reumatism. Datorită saponinelor se uşurează expectoraţia în bron­şite. În bolile de rinichi şi de vezică, prin acţiunea antimicro­biană a uleiului volatil şi a sărurilor de potasiu au efect diu­retic. Prin diureza pe care o produce, acţionează favorabil în bolile de inimă, ficat, piele etc. În ulcer gastric, ca hipo­acidifiant şi hemostatic.
 Preparare şi administrare. Intern sub formă de decoct -o linguriţă plantă mărunţită Ia 250 ml apă rece; se fierbe 15 minute; se bea călduţ, de trei ori pe zi, între mese. Zone de creştere. Se întâlneşte din zona de câmpie până în cea montană, pe marginea apelor, în lunci, pe locuri râpoase, fugitive, pe terasamentele căilor ferate, în aproape toate judeţele ţării. Recoltare. Se consideră perioada optimă lunile iulie-septembrie. Se recoltează tulpinile sterile de la 5-6 cm de la sol prin tăierea cu secera sau cuţitul întrucât prin rupere se face cu multă greutate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 

Most Reading

Tags