Muşeţelul — Matricaria Chamomilla L. (fam. Compositae)

duminică, 25 august 2013

Muşeţelul -Matricaria Chamomilla L. (fam. Compositae) Mai este cunoscut sub denumirile: romaniţă, matricea, morună, moşiţel, romaniţă bună, romoniţă. În scopuri medicinale se folosesc florile. Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu alte specii din genul Matricaria şi cu specii din genul Anthemis. Matricaria inodora L. (b). (Muşeţel prost) este lipsit de mirosul aromat caracteristic, iar receptaculul este plin la interior. Matricaria matricarioides (Less.) (c) Porter (Muşeţelul cu flori verzi) este lipsit de mirosul aromat caracteristic, iar receptaculul este plan sau semiglobulos; inflorescenţele au diametru mult mai mare (1,5-4 cm), alături de fiecare floare pe receptacul se află câte o palee scuamiformă (se observă după înlăturarea florilor tubuloase de pe receptacul). Matricaria chamomilla L. (a) are mirosul caracteristic puternic aromat. Receptaculul inflorescenţei este plan la începutul înfloririi, apoi devine conic şi gol la interior. Florile ligulate albe sunt femele, orizontale la începutul înfloririi, apoi brusc răsfrânte. Florile hermafrodite sunt tubuloase, dispuse central, foarte numeroase (circa 500), galben-aurii, cu corola cu 5 dinţi, 5 stamine şi un ovar cu stigmat bifurcat. Principii active: ulei volatil cu componenţii de bază azulenele şi camazulenele. Mai conţin: apigenină, umbeli- feronă, eterul metilic al umbeliferonei, acid salicilic, rezine, fitosterine, substanţe glicozidice, cvercimetrină, acid clorogenic, camilină, vitamina B1, vitamina C. Substanţe minerale, inatricină etc.
 Acţiune farmacodinamică. Datorită uleiului volatil bogat în azulene cât şi apigeninei florile de muşeţel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi antiinflamatorie, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri. Au proprietăţi stomahice, uşurează digestia, diminuează secreţiile şi reduc inflamaţiile mucoaselor. Florile sunt folosite pentru acţiunea lor carminativă, sedativă şi ca antispastic gastric şi intestinal, de asemenea pentru activitatea sudorifică, antidiareică, bactericidă şi cicatrizantă. Extern: ca emolient, antiseptic şi decongestiv anorectal, tonic capilar.
Utilizări terapeutice. Intern se recomandă pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, colicilor intestinale, diareei, infecţiilor renale, astmului bronhie la copii şi în boli ale ficatului. Ceaiul de muşeţel, împreună cu anason şi fenicul, se dă copiilor pentru calmarea colicilor şi eliminarea gazelor. În răceli şi gripă, ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţie, ceea ce face să scadă febra. Extern se utilizează în tratamentul unor eczeme zemuinde prin aplicarea peste ele a florilor. Not ă. Părul spălat cu ceai de muşeţel capătă un aspect mătăsos şi în acelaşi timp îşi întăreşte rădăcina. De asemenea, calmează tenurile înroşite şi iritate.
Preparare şi administrare. Intern, se administrează sub formă de infuzie — o linguriţă de flori la 200- ml apă clocotită: se beau 2-3 ceaiuri pe zi. Extern: infuzie. În acest caz, cantitatea de flori se dublează. Se foloseşte sub formă de: comprese, băi, spălaturi vaginale, clisme, gargară etc. Se mai folosesc şi alte forme, astfel: infuzie: 1-2 linguriţe de flori întregi sau sitate (date prin sită); peste care se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. Altă metodă: se macerează 1-2 linguriţe de flori într-o jumătate ceaşcă de apă rece, timp de 30 minute. Se strecoară lichidul şi se pune deoparte. Peste florile rămase se toarnă jumătate ceaşcă de apă clocotită şi se lasă 15 minute. Se strecoară şi se amestecă ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori. Pentru băi, se pun într-un săculeţ de pânză unu-doi pumni de flori pulverizate, peste care se toarnă apă clocotită. Se lasă astfel până ce baia ajunge la temperatura normală a corpului, apoi se foloseşte în scopul dorit. În arsuri, muşeţelul se poate folosi sub formă de ulei care se prepară astfel: 10 g flori date prin sită (două linguri) se umezesc cu o lingură de alcool. După câteva ore, acestui conţinut i se adaugă 100 g ulei de floarea soarelui şi se încăl¬zeşte pe baia de apă (un vas cu apă în care se pune vasul cu muşeţel) timp de 2-3 ore, până ce alcoolul s-a evaporat. În tot acest timp, uleiul se amestecă adeseori. Se strecoară şi se stoarce. Uleiul obţinut se păstrează în sticle colorate şi la rece. Contra durerilor de cap, se recomandă câte 1 g de flori de muşeţel pulverizate, luate la câteva ore după masă. Pentru gargară sau băi pentru ochi, se face o infuzie din 15 g (trei linguri) flori de muşeţel cu 200 ml apă. După 10-15 minute se strecoară lichidul, la care se adaugă 4 g acid boric. Pentru tenuri ridate, iritate, congestionate, uscate, se aplică comprese. Băile de aburi făcute cu muşeţel ajută la curăţarea tenului. În cazul balonărilor la stomac, se recomandă un ceai preparat după următoarea formulă: muşeţel şi fenicul, câte 2 linguri, rădăcina de nalbă, de lemn dulce şi frunze de mentă, câte 4 linguri din fiecare. Din acest amestec se iau 2 linguri care se opăresc cu două pahare de apă. După 5 minute se strecoară lichidul şi se îndulceşte. Se bea în cursul zilei câte un sfert de pahar cu ceai. În gastrite şi enterite, se poate folosi următorul amestec de plante: muşeţel, coada şoricelului, pelin, mentă şi salvie. Se infuzează 2 linguri din acest amestec de plante cu un pa¬har de apă. Se lasă 15 minute, apoi lichidul se strecoară şi se bea neîndulcit, pe stomacul gol, în cursul unei zile, în două reprize. Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruaţiile dificile, se recomandă un ceai de 40 g muşeţel, 30 g frunze de mentă şi 30 g rădăcină de valeriană. O lingură din acest nmestec de plante se opăreşte cu o ceaşcă cu apă. După ră¬cire se strecoară, se îndulceşte şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi. Zone de creştere: Plantă răspândită din zona de şes până în cea montană, în întreaga ţară, prin fâneţe, poieni, margini de păduri, drumuri şi căi ferate, cu predilecţie pe soluri nisi¬poase uşoare. Sub formă de culturi se găseşte în: Câmpia Bărăganului, Câmpia Dobrogei, Câmpia Burnazului, Câmpia Olteniei (judeţele: Dolj şi OH), Câmpia Timişului. Recoltarea. Muşeţelul înfloreşte mai devreme sau mai tîrziu. În general începe să înflorească în a doua decadă a lunii aprilie sau în primele zile ale lunii mai şi trece în sta¬diul intens de înflorire pe la mijlocul acestei luni, continuînd până în a doua jumătate a lunii iunie. Momentul cel mai bun pentru a începe culesul este când florile ligulate s-au desfăcut şi au luat o poziţie orizontală, receptaculul s-a alungit în formă de con, iar florile tubulare au înflorit şi au căpătat o culoare galbenă pe jumătatea in¬ferioară a conului purtător de flori. Jumătatea superioară este încă de culoare galben-verzuie, datorită florilor tubu¬lare neajunse la maturitate. În acest stadiu florile au cel mai ridicat procent de ulei eteric (0,4%-l,2%). Culesul florilor se face după ce s-a ridicat roua şi numai pe vreme uscată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 

Most Reading

Tags