Urzica moartă — Lamium album L. ('fam. Labiatae) -Planta este cunoscută şi sub denumirile: sugel-alb, ur- v ică creaţă. în scopuri medicinale se folosesc planta şi florile.
Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu alte specii de Lamium mult mai comune, cu floare roşie (in special Lamium purpureum L.. Lamium amplexicaule L., Lamium "laculatum L.) sau galbenă Galeobdolon luteum Huds), care au aceeaşi denumire populară de Urzică moartă. De aceea cînd vorbim de Lamium album este vorba de „Urzica moartă albă" aşa cum precizează denumirea ştiinţifică.
Se mai poate confunda cu:
-Ballota nigra L. (Cătuşe), plantă mai viguroasă, de pină la 1 m înălţime, cu frunze mici (2-5 cm) şi flori mărunte; are corola pînă la 1 cm, faţă de 2 cm la Lamium album, rareori albă, mai adesea purpurie;
- Marrubium vulgare L. (Unguraş) care are flori albe ca la Lamium album, dar poate fi recunoscută uşor după părozitatea ce îi conferă o culoare generală alb-cenuşie.
Principii active: mucilagii, flavonoide, tanoizi, sapano- zide, glicozide, ulei volatil, săruri de potasiu etc.
Acţiune farmacodinamică. Intern. Florile au acţiune emolientă, expectorantă şi astringentă. Planta, datorită conţinutului ridicat în tanin, este utilizată ca antidiareic. De asemenea creşte diureza şi are proprietăţi sedative.
Extern, are proprietăţi astringente.
Utilizări terapeutice. Intern, sub formă de infuzie se întrebuinţează, în special, în bolile aparatului genito-urinar: leucoree, dismenoree etc. şi în hipertrofia sau inflamaţia prostatei.
Urzica moartă este folosită pentru calmarea stărilor nervoase ale femeilor în timpul menopauzei.
în tulburările gastro-intestinale şi ale căilor respiratorii (bronşite), ceaiul de urzică moartă aduce o îmbunătăţire, avînd proprietăţi emoliente şi expectorante. De asemenea se recomandă în insomnii şi în diareele uşoare. în unele zone ale ţării, ceaiul de flori sau din tulpinile florifere de urzică moartă se lua în boli de piept, răceală, tuse şi tuse convulsivă ori se prepara cu conuri de molid un sirop şi acesta se dădea bolnavilor. Urzica fiartă în vin se dădea, dimineaţa, la amiază şi seara, bolnavilor de reumatism.
Extern, sub formă de băi, urzica moartă aduce ameliorări în abcese, tumori, varice, ulcere şi umflături datorită gutei.
Preparare şi administrare. Intern se administrează sub formă de infuzie: o jumătate de linguriţă de flori sau o linguriţă dc plantă mărunţită, la 250 ml apă clocotită; se lasă l0 minute; se strecoară, se îndulceşte cu zahăr şi se beau 2 iimiut'i pe zi.
Extern se foloseşte infuzia din 50 g de plată mărunţită In un litru de apă clocotită; după 15 minute, se strecoară, n Întrebuinţează în spălături vaginale, seara, înainte de culcare; de asemenea, se foloseşte în comprese, gargară, i li ime sau băi de şezut.
Zone de creştere. Planta creşte la umbră şi necesită locuri umede şi soluri uşoare, bogate în săruri minerale. Se tul Uneşte la marginea pădurilor sau în luminişuri, la umbra gardurilor, în tufărişuri, în întreaga ţară. Mai rar creşte în ( liupie şi mai abundentă în zona colinară pînă în cea sub- nlpină.
Este răspîndită în judeţele: Argeş, Prahova, Neamţ, Suceava etc.
Recoltare. Face parte din categoria plantelor cu cea mai lungă perioadă de recoltare, din martie pînă în septembrie, Intrucît înflorirea se face eşalonat. Recoltarea florilor se face pe timp uscat, după ce se ridică roua, prin ciupire, fără a fi strînsă între degete. Florile se pot obţine şi prin l ăierea tulpinilor şi detaşarea ulterioară a florilor.
Recoltarea părţii aeriene se face prin tăierea ei de sub ultimele frunze cu cuţitul sau prin cosire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu