Pirul — Agropyrum repens L.

Pirul — Agropyrum repens L. (fam. Gramineae) Mai este cunoscut sub denumirile: chir, albei, răgălie. În scopuri medicinale se folosesc rizomii. Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu Cynodon dactylon L. (Poir). (Pirul gras). Pirul medicinal are spicul digital şi cu o singură axă; la Cynodon dactylon spicul are un verticil de 3-8 spiculeţe violacee. De asemenea, la Cynodon dactylon, limbul frunzelor, la punctul de unire cu teaca, are un guleraş de peri care lipseşte la Agropyrum repens L. Recunoaşterea se poate face şi pe cale chimică, tratând fiertura de rizomi cu tinctură de iod. Dacă soluţia se albăstreşte datorită amidonului, produsul provine de la Cynodon şi trebuie înlăturat. Principii activi: saponozide, fructozane, inozitol, ulei volatil, vitaminele A şi B, acid salicilic, mucilagii, săruri de potasiu.

 Acţiune farmacodinamică. Diuretic şi diaforetic. Fungistatic şi antimicrobian, ceea ce explică folosirea sa în dermatologie. Datorită siliciului pe care-1 conţine este considerat ca tonic şi remineralizant al sistemului osos. Produce transpiraţie, favorizând scăderea temperaturii şi eliminarea toxinelor din corp (depurativ). Bun antitermic. Utilizări terapeutice. În dermatologie datorită proprietăţilor antimicrobiene. Prin diureza pe care o produce ameliorează bolile de rinichi şi vezică (cistită). Aduce îmbunătăţire în bolile de ficat, mărind secreţia biliară. Tot datorită diurezei, pirul este folosit în gută şi reumatism. Întrucât produce transpiraţia, favorizind scăderea temperaturii, pirul este recomandat în bronşite, răceli şi gripă.
 Preparare şi administrare. Intern: infuzie- o lingură de rizom mărunţit se opăreşte (sau se fierbe) cu 250 ml apă; se beau 2-3 ceaiuri pe zi, călduţe şi îndulcite. Zone de creştere. Îl întâlnim, ca buruiană, pe terenurile prost întreţinute, coastele uscate, aride, nisipoase sau argiloase, pe lângă garduri, la margini de păduri, în tufărişuri. Altitudinal se întâlneşte din zona de câmpie până în zona montană inferioară. Zone de răspândire: Botoşani, Suceava, Bistriţa-Năsăud, Hunedoara, Harghita, Braşov, dar mai ales Cluj şi Sălaj. Recoltare. În urma arăturii de primăvară sau toamnă se trece cu grapa sau cu boroana pe terenurile invadate cu pir, strîngându-se rizomii în grămezi. Produsul recoltat se spală foarte repede într-un curent de apă, deoarece substan¬ţele active sunt solubile, apoi se zvântă şi se înlătură părţile aeriene, rizomii pătaţi înnegriţi. Uscarea se face în strat subţire, la soare.

Coada calului -Equisetum arvense L. (fam. Equise- taceae )

Coada calului -Equisetum arvense L. (fam. Equise- taceae ) Planta mai este cunoscută sub denumirile de: brăduleţ, brădişor, barba ursului, barba sasului, coada mânzului, iarba de cositor, părul porcului sau codâie. În scopuri medicinale se foloseşte planta, fără rădăcină.
Asemănări-deosebiri. Se deosebeşte de alte specii după ramurile în 4 muchii. Principii active: acid salicilic, o saponină-equisetonina, care prin hidroliză dă arabinoză, fructoză şi equisetogenină; sunstanţe de natură flavonoidică: galuteolină şi izoquercetina, alcaloizii 3 -metoxipiridina, nicotină, palustrina şi palustridina, articulatidina şi izoarticulatidina, substanţe de natură glicozidică considerate ca antivitamine Bl , o fitosterină-beta-sitosterolul, acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic şi oleic, dimetil-sulfone, vitamina C, ulei volatil, săruri de potasiu etc.

 Acţiune farmacodinamică. Acţiune antimicrobiană, antiseptic-dezinfectant urinar, hipoacidifiant (scade aciditatea gastrică), remineralizant, expectorant, bronhodilatator, diu­retic -datorită acidului silicic şi equisetoninei, hemostatic.
 Utilizări terapeutice. În anemie secundară post hemoragică -acţiune hemostatică prin mărirea numărului de eritrocite. În tuberculoză pulmonară, ca remineralizant. Ca hemostatic în: hemoroizi, metroragii, epistaxis. Are acţiune diuretică în gută şi reumatism. Datorită saponinelor se uşurează expectoraţia în bron­şite. În bolile de rinichi şi de vezică, prin acţiunea antimicro­biană a uleiului volatil şi a sărurilor de potasiu au efect diu­retic. Prin diureza pe care o produce, acţionează favorabil în bolile de inimă, ficat, piele etc. În ulcer gastric, ca hipo­acidifiant şi hemostatic.
 Preparare şi administrare. Intern sub formă de decoct -o linguriţă plantă mărunţită Ia 250 ml apă rece; se fierbe 15 minute; se bea călduţ, de trei ori pe zi, între mese. Zone de creştere. Se întâlneşte din zona de câmpie până în cea montană, pe marginea apelor, în lunci, pe locuri râpoase, fugitive, pe terasamentele căilor ferate, în aproape toate judeţele ţării. Recoltare. Se consideră perioada optimă lunile iulie-septembrie. Se recoltează tulpinile sterile de la 5-6 cm de la sol prin tăierea cu secera sau cuţitul întrucât prin rupere se face cu multă greutate.