Ciuboţica cucului -Primula officinalis (L.) Hill.

Ciuboţica cucului -Primula officinalis (L.) Hill. Primula elatior (L.) Grufb. (fam. Primulaceae) Planta mai este cunoscută şi sub denumirile de ţâţa oii, ţîţa vacii, anghicel. În scopuri medicinale se folosesc florile şi rădăcinile.
Asemănări-deosebiri. Confuzia se poate face în special cu rădăcini de Cynanchum vincetoxicum (L.) Pers. sau cu cele de Eapatorium cannabinum L. O reacţie simplă face posibilă diferenţierea de aceste specii: pe secţiunea oblică a rădăcinii se pune o picătură de acid sulfuric concentrat. În cazul speciilor de Primula apare o coloraţie roz în timp ce la celelalte specii menţionate se formează o coloraţie brun-inchis-violetă sau neagră. În cazul în care apare o coloraţie roşie-portocalie este posibilă prezenţa rădăcinilor de Veratrum album L.
Principii active: saponozide triterpenice; primulina, aci­dul primulinic A şi alte saponozide, lieterozide generatoare de ulei volatil, primverozida şi primulaverozida, care prin hidroliză dau ca aglicon -esterul metilic al acidului metoxisalicilic; zaharuri, tanoizi, o enzimă -primveraza, flavonoide, amidon etc.

 Acţiune farmacodinamică. Intern: fluidifică secreţiile bronhice, emolient, expectorant, topic (modifică local pielea sau mucoasa cavităţilor care comunică imediat cu mediul exterior), antispastic, sedativ şi sudorific. Extern: calmant, cicatrizant şi hemostatic. Utilizări terapeutice. Intern se administrează în bronşite şi pneumonii, întrucât atât florile cât şi rădăcinile fluidifică secreţiile bronhice şi uşurează eliminarea lor. În tulburări gastro-intestinale şi afecţiuni renale şi vezicale. Extern, sub formă de cataplasme calde, se aplică pe locurile dureroase. Are acţiune calmantă, cicatrizantă şi hemostatică.
Preparare şi administrare. Intern se foloseşte sub formă de infuzie: 1—3g% flori sau decoct: l-3g% rădăcină mărunţită, pentru copii 0,5g% la care (decoct) se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Pentru a uşura expectoraţii şi calma tuşea, se iau 3—4 linguri de ceai pe zi. Extern, ca decoct -3-5 g%, sub formă de comprese.
Zone de creştere. În zona de deal şi de munte, din zona forestieră până în cea a pajiştilor alpine la 2 100 m altitudine. În flora spontană este răspândită în aproape toate jude­ţele ţării: Argeş, Buzău, Dîmboviţa, Prahova, Bacău, Iaşi, Suceava, Vrancea, Neamţ etc. Recoltare. În lunile aprilie-mai se culeg florile numai de la specia P. officinalis (cu caliciul verde-deschis colorat uni­form, iar corola aurie cu pete portocalii—în timp ce la P. elatior apar muchii ascuţite verde-închis la caliciu, iar corola este galbenă-sulfurie, înverzindu-se la uscare), cu caliciu. Rizomii cu rădăcinile se recoltează de la ambele specii, începând din aprilie, odată cu florile, perioada optimă fiind însă mai lungă -inclusiv iunie până la fructificare, scoţându-se cu sapa sau cazmaua.