Salcâmul — Robinia pseudacacia L. (fam. Leguminosae) Cunoscut sub denumirea de: acaciu, băgrin, dafin, salcâm alb, salcâm. În scopuri medicinale se folosesc florile. Principii active: robinină, acaciină — un glicozid de natură flavonoidică, ulei volatil etc.
 Acţiune farmacodinamică. Scade aciditatea gastrică; are acţiune antispastică. Utilizări terapeutice. În hiperaciditate, gastrite, pirosis (arsuri la stomac). Se mai utilizează cu efect colagog şi antispasmodic, precum şi în ulcer gastroduodenal. 
Ceaiul de flori de salcâm se mai ia pentru combaterea tusei, năduşelii şi a durerilor de piept. În răceli se mai foloseşte în amestec cu soc, roma-niţă şi alte plante. Extern. Florile uscate şi sfărâmate se pun pe rănile provocate de arsuri.

 Preparare şi administrare. Intern — infuzie: o lingură la 250 ml apă clocotită; se bea în trei reprize, după mesele principale. Zone de creştere. Creşte pe soluri uşoare şi nisipuri nefixate. Se întâlneşte cultivat mai ales la sate, pe marginea drumurilor, în special în judeţele: Mehedinţi, Dolj şi Olt, Galaţi, Vrancea, Vaslui, Satu Mare, Bihor, Arad şi Timiş. Recoltare. Inflorescenţele se recoltează în lunile mai-iunie, fie direct cu mâna de pe arbore (cu ajutorul scărilor), fie tăind crenguţele cu ajutorul unei foarfeci de pomi, făcându-se detaşarea inflorescenţelor, după care florile se strujesc.

Isopul -Hyssopus officinalis L. (fam. Labiatac)

Isopul -Hyssopus officinalis L. (fam. Labiatac) Specie erbacee de cultură. În scopuri medicinale se foloseşte planta. Principii active: ulei volatil bogat în timol şi carvacrol; cimol şi alfa tuionă (origamen), alfa terpinen şi alte terpene; tanoizi formaţi din acid cafeic, acid ursolic, compuşi sterolici, gume, colină, glicozide flavonice (hesperidina).
 Acţiune farmacodinamică. Intern are acţiune antispasmodică asupra musculaturii netede şi sedativă asupra sistemului nervos central şi în special asupra centrilor respiraţiei produce o uşoară bronhodilataţie, urmare a componentelor din uleiul volatil. Datorită substanţelor amare şi tanoizilor are acţiune tonic amară şi uşor

astringentă, carminativă. Impiedică infiltrarea grasă a ficatului (factor lipotrop). Favorizează eliminarea apei din ţesuturi. Uşurează expectoraţia şi transpiraţia. Stimulează pofta de mâncare şi reglează funcţiile digestive. Datorită glieozidei flavonice, hesperidina, are proprietatea de a scădea presiunea sanguină prin dilataţia arterială. Este antiseptic bronhic, antiseptic pulmonar, scade fragilitatea şi permeabilitatea capilarelor. Extern: are acţiune antiseptică şi cicatrizantă asupra rănilor (băi sau comprese).
Utilizări terapeutice. Intern se recomandă in traheile, bronşite, tuse, astm, diaforeză, anorexie, afecţiuni hepatice, hipertensiune arterială. Extern: în răni, ca antiseptic şi cicatrizant, sub forma de băi şi comprese.
 Preparare şi administrare. Intern se foloseşte sub formă de infuzie: 2—3 g%; se beau 3 ceaiuri pe zi. Zone de creştere. Vegetează bine pe soluri calcaroase. Creşte cultivat. Zonele optime de creştere: judeţele: Olt, Dolj, Ilfov, Teleorman, Buzău, Prahova şi Hunedoara.