Chimenul — Carum carvi L. (fam. Umbeliferae)

Chimenul — Carum carvi L. (fam. Umbeliferae)

Mai este cunoscut şi sub denumirile de: chimion, secărică. În scopuri medicinale se foloseşte fructul.

Principii active: ulei volatil format din: carvonă, limonen, dehidrocarvonă, dihidroearveol; lipide, substanţe albuminoide, substanţe minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc.

Acţiune farmacodinamică. Stimulent al secreţiilor gas­trice, carminativ, galactogog, reglează funcţiile stomacului, antiinflamator intestinal, antiseptic gastric şi intestinal, diuretic, fluidifică secreţiile bronhice.

Utilizări terapeutice. Intern se administrează în balonări intestinale (carminativ) — uşurează eliminarea gazelor din stomac. Se poate asocia în părţi egale cu fenicul şi cori- andru. în anorexie, mărind pofta de mâncare. În bronşite, pentru fluidificarea secreţiilor bronhice. Calmant in colici  gastrice şi intestinale. În enterocolite. Măreşte cantitatea de  lapte la femeile care alăptează.

Notă. În alimentaţie, fructele se folosesc ca aromatizant la prepararea supelor, lichiorurilor, prăjituri­lor etc.

Preparare şi administrare. In­tern, sub formă de infuzie — o linguriţă şi jumătate de semin­ţe la 250 ml apă clocotită; se bea în trei reprize, după mesele principale.

Zona de creştere. În judeţele Bihor şi Arad, Ţara Haţegului, Podişul Transilvaniei, Ţara Bîrsei şi Subcarpaţii răsăriteni.

Recoltarea. Întrucât fructele coapte se scutură foarte uşor, recoltarea se face cu secera, cînd 25-30% din umbele sunt brune.

Chimionul se strânge în snopi mici cu diametrul de 15-20 cm. Snopii se aşază în picioare pen­tru a se usca.

Recoltarea trebuie făcută numai dimineaţa, seara sau chiar noaptea. În timpul zilei se poate recolta numai când timpul este noros.

Busuioc — Ocimum basilicum L. (fam. Labialae)

Busuioc — Ocimum basilicum L. (fam. Labialae)
În scopuri medicinale se utilizează planta.
Principii active: ulei volatil, saponozide triterpenice, tanoizi etc.
Acţiune farmacodinamică.
Intern: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, galactogog, reduce stările de vomă, carminativ (absoarbe ga­zele), stimulează digestia, diuretic, antiinflamator intestinal, antiseptic pulmonar.
 Utilizări terapeutice. Intern se administrează în colici intestinale, meteorism (balonări intes­tinale), vomă, gripă, bronşită (acută şi cro­nică), cefalee (dureri de cap), ulcer gastric, infec­ţii urinare, anorexie (lip­sa poftei de mâncare), diaree, colită de fermen­taţie.
Uleiul volatil are proprietăţi antimicrobiene şi antifungice.
Preparare şi adminis­trare. Intern, sub formă de infuzie — o linguriţă la 200 ml apă clocotită. Se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi, după mesele principale, de preferinţă unul seara la culcare. în colitele de fermentaţie, ceaiul se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină sau ciclamat de sodiu.
 Zone de creştere. Specia este zonată în Câmpia Bărăga­nului (cu deosebire în judeţul Ilfov), Burnazului, Olteniei şi Timişului. Recoltare.
 Părţile aeriene ale plantei se pot recolta până la 3 ori pe an, în perioada iulie-septembrie. Se va folosi cuţi­tul sau secera, la începutul înfloririi, tăindu-se planta la 8—12 cm de pămint.

Anasonul — Pimpinella anisum L. (fam. Umbeliiferae)

Anasonul — Pimpinella anisum L. (fam. Umbeliiferae)
Planta mai este cunoscută şi sub denumirea de bădean. În scopuri medicinale se foloseşte fructul. Asemănări-deosebiri. Fructele de anason se pot confunda cu cele de cucută (Conium maculatum L.) care sunt foarte toxice. Diferenţieri. Anasonul este o specie exclusiv de cultură. Cucuta creşte spontan pe locuri necultivate. Fructele de cucută sunt latovoidale, glabre (cele de anason sunt acoperite cu peri aspri) de culoare brună-verzuie, cu diametrul de 3-4 mm. Coastele la fructele de anason sunt liniare în timp ce la fructele de cucută sunt ondulat-crestate. Fructele de anason au gust şi miros plăcut, cele de cucută sunt respingătoare. Principii active: ulei volatil (anetol, aldehidă anisică), lipide, substanţe minerale, protide, zaharuri, amidon, alde­hidă acetică, colină, cetone.

Acţiune farmacodinamică. Stimulează funcţiile pancreatice: antispastic, carminativ. Utilizări, terapeutice. Anorexie; ajută digestia şi contribuie la creşterea apetitului datorită uleiului volatil care are şi acţiune stimulativă şi excită secreţiile pancreatice şi intestinale. În bronşită, ca expectorant. Galactogog: măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Colici intestinale şi stomacale la sugari şi copii — calmant. Carminativ: calmează durerile abdominale şi ajută la eliminarea gazelor din stomac. Diuretic. Antihelmintic: ajută la eliminarea viermilor intestinali. Preparare şi administrare. Intern: infuzie. Pentru eliminarea viermilor intestinali: 10 g fructe la 100 ml apă. Pentru sugari se prepară o infuzie din 5—6 fructe la o căniţă de ceai. Pen­tru adulţi, infuzie dintr-o linguriţă de fructe la 300 ml apă clocotită: după 20 mi­nute se strecoară; se bea fracţionat în trei reprize înaintea meselor principale. Se utilizează scurt timp, anetolul fiind toxic. Contraindicaţii: gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite acute şi cronice. Zone de creştere. Este zonată în cultură în judeţele: Ialo­miţa, Ilfov, Teleorman, Olt (sudul judeţului), Dolj, Timiş, Constanţa, în regiuni cărora le corespunde o altitudine de 100— 200 m şi care coincid cu zonele favorabile sfeclei de zahăr. Recoltare.Timpul cel mai potrivit este atunci când 50-60% din fructele umbelelor centrale devin brune şi tulpinile încep să se îngălbenească. Pentru a se evita scuturarea, recoltarea se face dimineaţa, seara sau chiar noaptea.