Stejarul -Quercus robur L

Ştejarul — Quercus robur L., Quercus petraea (Matt) Liebl, Quercus sessiliflora Salisb. (fam. Fagaceae) În scopuri medicinale se foloseşte coaja. Principii active. Acid cvercitanic, catechine, acid elagic, acid galic, substanţe de natură triterpenică: friadelinol, acid nictanic. acid roburic, cvercetină; acizi cinamomici şi derivaţi flavonoidici, substanţe pectice şi rezinoase, zaharuri, oxalat de calciu, taninuri etc. Acţiune farmacodinamică. Intern, având proprietăţi antitoxice şi antiseptice asupra florei microbiene, se foloseşte în deranjamentul stomacal. Prin acţiunea de precipitare a proteinelor, are acţiune astringentă, hemostatică şi antisep¬tică. Extern: astringent, cicatrizant şi dezinfectant. 

Utilizări terapeutice. Intern: în enterite, melene şi metroragii. Sub formă de fiertură (decoct) se întrebuinţează în combaterea diareii, având proprietăţi antitoxice şi antiseptice asupra florei microbicne care a produs deranjamentul stomacal. Extern: în hemoroizi, fistule anale, leucoree, faringite, gingivite, arsuri, degeraturi, transpiraţia excesivă a mâinilor şi picioarelor, plăgi care supurează; în gargarisme pentru ameliorarea stomatitelor. În unele zone ale ţării, coaja de stejar (cu conţinut bogat în taninuri) se fierbea cu piatra acră (sulfat dublu de aluminiu şi potasiu — sau alaun), iar decoctul obţinut se ţinea în gură contra durerilor de gură; macerată în oţet, la care se adăuga şi alaun, se folosea în gingivite. Contra durerilor de măsele se mai folosea şi zeama de coajă de stejar, cu coajă de pă¬dureţ, putregai de răchită şi piatră acră. 

N o t ă. Datorită taninului se foloseşte ca antidot în intoxicaţii cu alcaloizi, săruri metalice toxice, plumb, eupru, staniu etc.

 Preparare şi administrare. Intern -decoct: 2 linguriţe la 200 ml apă rece; se fierbe 20-30 minute; se beau 2 ceaiuri pe zi. Dintr-o linguriţă de ghindă prăjită şi măcinată se prepară o cafea care reglează scaunul în diaree; se bea dimineaţa pe stomacul gol o ceşcuţă, neîndulcită. 

Extern — decoct: 3 linguriţe la 200 ml apă rece. Se utilizează sub formă de gargară, comprese, băi de şezut, spălături vaginale şi băi în diferite boli de piele. 

Zone de creştere. Este foarte răspândit, ocupând 21 % din suprafaţa pădurilor noastre. Se întâlneşte în toată ţara începând din zona de câmpie şi până în zona dealurilor sau chiar montană inferioară. Recoltare. Perioada optimă de recoltare este martie-aprilie, când scoarţa se desprinde uşor datorită începerii circulaţiei sevei. Se recoltează numai scoarţa netedă a ramurilor de 3-5 ani, cu grosimea până la 10 cm. Cu cuţitul se fac tăieturi inelare la distanţe de 10-30 cm care se unesc apoi printr-o tăietură în lung; se desprind astfel fragmente în formă de tub.