Sovarvul — Origanum vulgare L. (fam. Labiatae)

Şovârvul — Origanum vulgare L. (fam. Labiatae) Mai este cunoscută sub denumirile: dost, broască, milot. În scopuri medicinale se foloseşte planta.

 Principii active: ulei volatil bogat în timol şi carvacrol, dar mai conţine cimol, origanen, dipenten, selinen, alfa terpiaen şi alte terpene; tanoizi formaţi din acid cafeic şi depsidele lor, acid ursolic, substanţe amare etc. 

Acţiune farmacodinamică. Intern, datorită componentelor din uleiul-volatil, are acţiune antispastică asupra musculaturii netede şi sedativă asupra sistemului nervos central şi în special asupra centrilor respiraţiei. Datorită substanţelor amare şi tanoizilor are o acţiune tonic-amară şi uşor astringentă, carminativă. Produce o uşoară bronho-dilataţie, fluidifică secreţiile bronhice şi ajută Ia expectoraţie. Extern: acţiune antiseptică. Utilizări terapeutice: Intern: în găsirile hipoacide, tuse convulsivă, traheite, bronşite, astm bronhie.

Datorită principiului amar pe care-1 conţine, cât şi a uleiului volatil, şovârvul esle întrebuinţat în bolile de stomac şi pentru a mări pofta de mâncare mai ales acolo unde se constată o diminuare a sucului gastric (hipoaciditate). Extern se foloseşte ca antiseptic, sub formă de băi aromatice sau comprese (prişniţe) în diferite boli de piele. În unele zone ale ţării, ceaiul de floare de şovârv se folo¬eşte pentru calmarea durerilor de dinţi şi pentru înlăturarea mirosului greu al gurii.

Preparare şi adminstrare. Intern — infuzie: 15 g plantă mărunţită la 200 ml apă clocotită; pentru afecţiuni stomacale se iau 3-4 linguri pe zi, înainte de masă. Pentru celelalte afecţiuni: o linguriţă plantă mărunţită la 200 ml apă clocotită; se beau 2-3 ceaiuri pe zi. Pentru uşurarea expectoraţiei: infuzie dintr-un amestec de 10 g şovârv, 20 g frunze de podbal şi 20 g rădăcină de nalbă, se iau 2 linguriţe, care se opăresc cu un pahar de apă clocotită. După 15-20 minute, infuzia se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine sau cu zahăr şi se bea câte un sfert de pahar de 3-4 ori pe zi. Zone de creştere. Planta este răspândită în flora spontană, din câmpie până în zona subalpină. Se întâlneşte la margini de păduri, tufărişuri, pe marginea drumurilor, în judeţele Arad, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Gorj şi Vâlcea, Buzău şi Ilfov, Bacău, Neamţ, Suceava şi Vaslui. Recoltare. Perioada optimă pentru recoltare este cuprinsă între lunile iulie-august când planta este înflorită; se va face după ce se ridică rouă. Se taie cu secera sau cuţitul partea aeriană de la locul de ramificare, astfel ca produsul să aibă lungimea de 20 cm fără părţi lignificate.