Nalba mare — Althaea officinalis L. (fam. Malvaceae)

Nalba mare — Althaea officinalis L. (fam. Malvaceae) Este cunoscută şi sub denumirea de nalbă albă. În scopuri medicinale se folosesc rădăcina, frunzele şi florile.
 Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu specia înrudită Lavatera thurinigiaca L. (Salvie albă), care se deosebeşte de specia medicinală prin florile dispuse solitar la axila frunzelor, mult mai mari decât la Althaea officinalis, având 5-8 cm în diametru faţă de 2-3 cm, iar petalele puternic emarginate (la Althaea officinalis sunt drepte) şi cu numai 3 sepale în caliciul extern faţă de 6-9 la Althaea officinalis; frunzele au peri rari numai pe faţa inferioară, în timp ce la Althaea officinalis ele sunt moi, mătăsoase datorită părozităţii abundente. Principii active: mucilagii care prin hidroliză dau: acid galacturonic, ramnoză, arabinoză, glucoză, metilpentoze; amidon, zaharuri, asparagină, substanţe grase, pectine, hetaină, tanin, substanţe rezinoase etc. Principii active ale frunzelor şi florilor: mucilagii, tanin, flavonoizi etc.
Acţiune farmacodinamică. Principiile active ale rădăcinii au acţiune internă secretolitică pulmonară, emolientă, expectorantă, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal şi gastro-intestinal (datorită substanţelor mucilaginoase şi produşilor de hidroliză ai acestora). Extern: acţiune emolientă şi antiinflamatoare. Frunzele şi florile se utilizează extern sub formă de cataplasme, ca emolient şi calmant.

 Utilizări terapeutice. Intern, rădăcina, sub formă de ceai (macerare la rece), la inflamaţiile căilor respiratorii (tuse, bronşită, laringită) precum şi în infecţiile renale şi tulburări gastro-intestinale. Extern se recomandă în laringite, traheite, spălături vaginale, ten uscat. Frunzele şi florile se utilizează extern ca emolient şi calmant sub formă de cataplasme în furunculoză (grăbeşte coacerea lor). Frunzele de nalbă asociate cu flori de muşeţel şi cu capsule de mac dau o bună gargară pentru amigdalite şi abcese dentare. Sub formă de clismă se folosesc în hemoroizi. Decoctul de rădăcină se foloseşte în laringite, traheite, sub formă de gargară, comprese la ochi, precum şi în spălături vaginale. Pe tenul uscat şi cu riduri se folosesc comprese care se ţin pe faţă timp de 10-15 minute. Ca atare, rădăcinile ţinute în gură înlătură răguşeala, iar la copii se folosesc pentru a favoriza apariţia dentiţiei. Preparare, şi administrare, Intern: macerare la rece — o lingură de rădăcină în 250 ml apă, la temperatura camerei, timp de 30 minute; după strecurare se adaugă puţin (un vârf de cuţit) bicarbonat de sodiu, pentru a nu se produce iritaţii stomacale. După îndulcire, cantitatea se bea fracţionat, în 3-4 reprize, în decursul unei zile. Extern: infuzie — 2 linguri de frunze în 250 ml apă clocotită; se utilizează sub formă de cataplasme, în furunculoză. Decoct: 20 g rădăcină la 200 ml apă rece; se fierbe timp de 10 minute; se utilizează sub formă de gargară, în afecţiuni ale gâtului (laringite, traheite) şi în spălături vaginale. Decoct (în cosmetică): 30 g rădăcină mărunţită la 500 ml apă rece; se fierbe 10 minute; se strecoară şi se adaugă 2 linguriţe de miere; se utilizează sub formă de comprese pentru tenul uscat şi riduri. Zone de creştere. în flora spontană vegetează numai în zona de câmpie, prin locuri nisipoase de pe lângă ape curgă¬toare sau bălţi, în zăvoaie, pe lângă trestişuri, îndeosebi în Oltenia şi Muntenia, în judeţele limitrofe Dunării (Mehe¬dinţi, Dolj, Teleorman, Ilfov, Ialomiţa, Brăila) în Dobrogea — atât în judeţul Constanţa, cât şi în Tulcea — mai ales în deltă, în Transilvania, — în câmpia de vest (judeţele: Timiş, Bihor şi Satu-Mare). Recoltare. Frunzele se recoltează înainte de înflorire şi cel târziu la începutul înfloririi, deoarece ulterior planta este atacată de puricii de plante (lunile mai-august). Recoltarea se face numai prin ciupire, nu şi prin strujire, deoarece frunzele trebuie luate fără peţiol. Florile se recoltează la începutul înfloririi, cu caliciu cu tot. Pentru rădăcini momentul optim este în lunile octombrie- noiembrie, după uscarea părţii aeriene, când conţinutul în substanţe active este maxim, precum şi la începutul primăverii (martie şi prima jumătate a lui aprilie). Când se recoltează, rădăcina de nalbă nu se spală deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Rădăcinile sunt mai întâi decorticate (curăţate de coajă până la stratul alb), apoi tăiate în bucăţele mici, după care se usucă la temperatura de maximum 40°C.