Arnica — Arnica montana L. (fam. Compositae)

Arnica — Arnica montana L. (fam. Compositae) In scopuri medicinale se folosesc florile.
 Asemănări-deosebiri. După aspectul antodiului, arnica se poate confunda şi cu alte specii din zona montană, mai des din genurile Doronicum şi Senecio. Deosebirea esenţiala este aceea că Arnica montana este singura care are frunze tulpinale opuse şi nu alterne. Principii active: ulei volatil, alcooli triperpenici: arnidiol, arnisterină şi faradiol, colină, astragalină, izocvercetină, alcool carnaubilic, o parafină, acid cafeic, carotenoizi xantofila, xantofilepoxidul, zeaxantina.
 Acţiune farmaaodinanucă. Extern: antiseptic, cicatrizant., decongestiv. Utilizări terapeutice. Laringită acută (răguşeală) gargarisme cu ceai.

 Plăgi (răni): se utilizează sub formă de tinctură ca pansament antiseptic şi cicatrizant al rănilor. În amestec cu apa de plumb, tinctura are proprietatea de a descongestiona umflăturile şi loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4% sub formă de comprese înviorează tenurile palide.
Cu avizul medicului, se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25—50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineaţa şi seara, în amestec cu apă îndulcită cu zahăr sau ceai. Contraindicaţii. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastroenterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantităţi prea mari paralizează centrii nervoşi.
Preparare şi administrare. Extern, sub formă de infuzie, pentru laringite (răguşeală): 2 linguriţe flori, la 200 ml apă clocotită, cu care se face gargară la 3-4 ore după preparare. Tinctură — are acţiune cicatrizantă şi antiseptică în răni: 15 g tinctură (de la farmacie) la 100 ml apă.
 Zone dc creştere. Plantă caracteristică pentru fineţe şi păşuni umede din zona montană şi subalpină, mai rar prin poieni şi tufărişuri. Se întâlneşte în tot lanţul carpatic, în special în judeţele: Alba, Bistriţa Năsăud, Hunedoara, Cluj şi în judeţul Suceava. Recoltare. Pentru a nu se obţine un produs cu papus, inflorescenţele se recoltează în lunile iunie-iulie, la începutul înfloririi, tăindu-se fără codiţă.