Macul de câmp -Papaver rhoeas L, (fam. Papaveraceae)

 Macul de câmp -Papaver rhoeas L, (fam. Papaveraceae) Este cunoscut şi sub denumirile: mac iepuresc, măcuţ, mac sălbatic, mac-roşu, păpărue. În scopuri medicinale se folosesc florile (petalele). Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu specia spontană Papaver dubium la care pedunculii florali au perii alipiţi (la specia medicinală sunt perpendiculari). De asemenea, petalele sunt mai mici de 1-3 cm (la specia medicinală sunt de 4-6 cm). Capsula este mult alungită. Principii active: o antocianozidă a cărei genină este cianidolul care colorează petalele în roşu, readina, reagenina, alţi alcaloizi, mucilagii, meco- cianină şi mecopelargonidină.
Acţiune farmacodinamică. Datorită alcaloizilor pe care îi conţin petalele, are proprietăţi uşor sedative. Este un emolient bronhic, antispastic şi antitusiv (datorită mucilagiilor şi alcaloizilor -readin şi reagenin). Utilizări terapeutice. În bronşite acute, gripă, laringite acute, tuse. Preparare şi administrare. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de petale la 250 ml apă clocotită; se bea călduţ fracţionat în timpul unei zile. Se poate îndulci cu miere de albine sau zahăr. E bine ca la acest ceai să se asocieze şi flori de tei, frunze de pătlagină, de nalbă, cimbrişor, pentru a-i mări efectul medicinal. Notă. Folosirea capsulelor de mac din specia Papever somniferum este contraindicată din cauza conţinutului variat de morfină şi a urmărilor -intoxicaţii grave, stări de precomă şi chiar moartea. Zone dc creştere. Ca buruiană de semănături, mai ales la cereale; în mirişti, pe marginea drumurilor si a căilor ferate. O întâlnim în soluri argiloase si nisipoase, bogate în calciu, îndeosebi în zonele de câmpie şi deal. Recoltarea se face în perioada de înflorire, la începutul desfacerii florii, după ce se ridică roua, prin desprinderea uşoară a petalelor de pe receptacul, presarea lor ducând la brunificare. 37. Măceşul -Rosa canina L. (fam. Rosaceae). Este cunoscut şi sub denumirile: trandafir sălbatic, rug, cacadâr, rujă. În scopuri medicinale se folosesc fructele.
Principii active: acid ascorbic (vitamina C) şi acid dehidroascorbic, vitamina A, vitaminele B1 şi B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahăr invertit, tanin, acid citric şi malic, pectine, ulei volatil, ulei gras, flavonoizi, casotenoide, săruri minerale, urme de vanilină, alfa şi beta tocoferol (vitamina E), lecitine, zaharuri etc.
 Acţiune farmacodinamică. Datorită acidului ascorbic (vitamina C) şi acidului dehidroascorbic cu care formează un sistem „redox", joacă un rol important în oxido reducerile biologice şi respiraţia celulară. Vitaminele (în special vitamina P) scad permeabilitatea si fragilitatea capilarelor, normalizând circulaţia sângelui. Completează necesarul de săruri ale organismului şi au acţiune diuretică. Este un bun colagog şi coleretic, tonic vitaminizant şi vasodilatator arterial. Împiedică formarea calculilor renali, fapt pentru care se recomandă în bolile căilor urinare şi de rinichi pentru o cură îndelungată (nu produce iritaţie). Măceşele au însuşirea de a mări secreţia biliară, fiind indicate în afecţiunile ficatului. Mai sunt recomandate în stările de inflamaţie intestinală. Utilizări terapeutice. Intern se recomandă în avitaminoze, enterocolite, calculoză renală, tulburări de circulaţie periferică, antihelmintic. Preparare şi administrare. Decoct: 2 linguriţe de fructe zdrobite la 500 ml apă; se fierb 10 minute. Fructele se introduc atunci când clocoteşte apa, pentru a se diminua pierderea de vitamina C. După ce se răcoreşte, ceaiul se strecoară printr-o pânză şi se îndulceşte după gust. Se bea călduţ sau rece în cursul unei zile. Se mai poate obţine o băutură răcoritoare amestecându-se 100 g măceşe spălate şi zdrobite cu un litru de apă rece. Se lasă la macerat 12 ore, se strecoară prin pânză deasă, se adaugă 100 g zahăr şi se completează cu apă până la un litru. Se păstrează la rece. Fructele de măceş, din care s-au eliminat sâmburii şi perii, pulverizate şi amestecate cu miere de albine se recomandă pentru eliminarea viermilor intestinali. La convalescenţi sunt recomandate sub formă de ceai, sirop, marme¬ladă şi vin.
 Notă. Pentru preparatele de măceşe se vor folosi numai vase smălţuite (inoxidabile), deoarece metalele descompun vitamina C. Zone de creştere. Deoarece nu suportă umbra, măceşul se instalează în rărituri de păduri de foioase sau pe marginea acestora, în locuri poienite, pe coaste cu expunere însorită, în păşuni şi fâneţe, pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Creşte răspândit pe tot teritoriul ţării noastre.  Recoltarea: se face în lunile august-septembrie, în funcţie de altitudinea terenului, când măceşele capătă culoarea roşu închis. Se pot culege cu mâna, la nevoie, ramurile se apleacă cu ajutorul unui cârlig de lemn sau se leagă cu o sfoară, sârmă sau lanţ, astfel încât să se ajungă la toate măceşele.