Nucul — Juglans regia L. (fam. Juglandaceae)

Nucul — Juglans regia L. (fam. Juglandaceae): În scopuri medicinale se recomandă frunzele. Principii active: tanin, acid galic, acid elagic, inozitol, ulei volatil, alfa şi beta hidroiuglonă, iuglonă, vitamina G, flavone şi substanţe minerale.
Acţiune farmacodinamică. Intern. Astringent datorită taninurilor, cu proprietăţi uşor hipotensive, hipoglicemiante şi antialergice. De asemenea, ca: antiinflamator, dezinfectant urinar, antidiareic, antiseptic gastrointestinal. Extern: antiseptic. Utilizări terapeutice. Intern: în enterite acu¬te, diabet zaharat, diaree, infecţii şi edeme renale. Uleiul din seminţe format din acizi graşi, din care peste 50% acid linoleic, este recomandat în alimentaţia dietetică pentru ,prevenirea atero- sclerozei. Frunzele de nuc sunt un bun tonic în scrofuloză şi rahitism. Singure sau împreună cu frunze de salvie micşorează transpiraţia. Ceaiul de frunze de nuc, asociat cu băi locale, ajută la vindecarea leucoreei (scurgere albă). Extern: sub formă de băi generale întăreşte organismul, ajută la vindecarea diferitelor boli de piele ca: eczeme zemuinde, ulceraţii, furunculoză. Sub formă de comprese se folosesc în boli de ochi. Decocţia de frunze de nuc este bună pentru gargară în stomatite (afecţiuni ale gurii). l) În frunze de nuc se mai poate prepara o alifie care ajută la vindecarea rănilor. Sub formă de comprese se recomandă la tenurile grase.

N o t ă. Se mai întrebuinţează la prepararea unor lichioruri şi pentru vopsirea părului. 
 Preparare şi administrare. Intern: infuzie — o linguriţă frunze în 200 ml apă clocotită; se beau 2 ceaiuri pe zi (diaree). O infuzie mai concentrată: 20 g frunze la 200 ml apă clocotită; se iau 3-4 linguri pe zi. Extern, tot ca infuzie: 15 g frunze la 200 ml apă clocotită; se utilizează în afecţiuni ale gâtului şi stomatite, sub formă de gargară; sub formă de comprese, în boli de ochi. Pentru băi — decoct: 100 g frunze în 3-4 litri de apă, timp de 15 minute. Lichidul obţinut se amestecă cu apa din cadă care trebuie să aibă o temperatură de 37°G. Se stă în baie 15-20 minute. Din frunzele de nuc se mai poate prepara o alifie care ajută la vindecarea rănilor: se macerează 15 g frunze mărunţite în 100 g ulei de floarea soarelui, la temperatura camerei. După 7 zile, vasul în care se află acest amestec se pune pe baia de apă în fierbere şi se lasă timp de 3 ore. Se strecoară lichidul prin tifon sau pânză, i se mai adaugă 15 g ceară de albine şi se pune din nou pe baia de apă timp de 30 minute. Se ia de pe foc şi se amestecă până la răcire. Zone de creştere. Se întâlneşte cultivat în întreaga ţară, prin livezi, vii, pe marginea şoselelor, grădini, curţi, mai ales în regiunea podgoriilor. Uneori creşte sălbăticit prin păduri de amestec din regiunea de dealuri, în regiuni cu influenţă mediteraneană: Banat, sud-vestul Transilvaniei şi vestul Munteniei. Recoltarea frunzelor se face din luna mai până în august (cele mai tinere care au un conţinut mai bogat în substanţe active) prin strujirea foliolelor de pe axul frunzei.