Coada racului-Potentilla anserina L. (fam. Rosaceae)

Coada racului-Potentilla anserina L. (fam. Rosaceae) Planta mai este cunoscută şi prin denumirile: iarba-gâştelor, scrântitoare, prescură. În scopuri medicinale se foloseşte planta.
 Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu altă specie din genul Potentilla care are tulpini târâtoare şi flori galbene solitare şi anume Potentilla reptans (cinci degete) (a) dar în care frunza, aşa cum o arată şi numele popular, are cinci foliole dispuse palmat (uneori 3). Potentilla anserina L. (b) are numeroase tulpini culcate, inrădăcinate la noduri; partea sub¬terană este formată dintr-un rizom gros, cilindric, cu rădăcini adventive filamentoase. Frunzele sunt alungite până la 20 cm, di¬vizate în 13-21 foliole alungit-ovate, adânc serate, pe faţa inferioară argintiu păroase, dispuse în rozetă şi având la bază stipele mari multifidate. Florile sunt solitare, lung pedunculate, de 18-20 mm diametru, cu 5 petale aurii aproape duble decât sepalele. Principii activi: tanin, substanţe amare, mucilagii, ulei volatil, flavone, săruri minerale etc.

Acţiune farmacodinamică. Astringent, favorizează coagularea sângelui, împiedică formarea calculilor renali, antidiareic, analgetic. Datorită taninului, ca astringent, scade secreţiile mucoaselor, permeabilitatea capilarelor şi a membranelor celulare. Datorită flavonoizilor, are proprietăţi uşor spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinului şi uterului, ca şi asupra spasmelor pilorice ale stomacului.
Utilizări terapeutice. Intern. Reglează şi potoleşte durerile în menstruaţiile abundente (hipermenoree). Se mai utili¬zează în: calculoză renală, enterocolită, colici gastrice, diaree, anemie şi convalescenţă. Contraindicaţii: afecţiuni cronice renale şi hepatice. Extern, se foloseşte sub formă de spălaturi locale în leucoree(poală albă). De asemenea în ulceraţii ale pielii şi gingivită, unde pe lângă proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi hemostatice are şi o acţiune sedativă. Preparare şi administrare. Intern, se utilizează ca decoct: o linguriţă şi jumătate la 500 ml apă rece; se fierbe 15 mi¬nute; se bea călduţ în trei reprize, după mesele principale, Extern: decoct. Acelaşi mod de preparare cu folosire în spălături vaginale şi gargară. Notă. Nu se bea pe nemâncate, deoarece provoacă iritaţia mucoasei gastro-intestinale. Zone de creştere. Creşte pe lângă garduri şi prin şanţuri. Altitudinal se ridică din zona de câmpie până la 1 300-1 500 m, dar în cantităţi mai mari, în special în zona de deal, în judeţele: Alba, Arad, Bihor, Braşov, Covasna, Harghita, Maramureş, Argeş, Prahova, Neamţ şi Suceava. Recoltare. Perioada optimă de recoltare este în timpul înfloririi, prin rupere cu mâna sau folosind secera ori coasa, întrucât planta creşte în masă.