Brusturul — Arctium lappa L. (fam. Compositae)

Brusturul — Arctium lappa L. (fam. Compositae)

Planta mai este cunoscută şi sub denumirile de lipan sau lăpuc. În scopuri medicinale se foloseşte rădăcina.

Asemănări-deosebiri. Mai sunt cunoscute două specii de brusture, tot medicinale, faţă de care prezintă unele deose­biri.

Arctium minus Ernh. are peţiolul frunzelor bazale tubular şi cu antodii mici (2,5 cm), aşezate în racem.

Arctium tomentosum Miller are involucru alburiu-lânos, flori vişinii, mai lungi decât involucru, cu antodiile dispuse în corimb ca şi la brusturele obişnuit.

Arctiiun lappa L. are peţiolul compact lung de circa 30 cm; frunzele tulpinale descresc cu înălţimea; florile sunt purpurii, tubuloase, grupate în antodii globuloase, de circa 3—4 cm diametru, cu involucru cu ţepi cu vârful întors.

Principii active: cantităţi mari (40%) de insulină, acid palmitic, stearic, sitosterol şi stigmasterol, ulei volatil, vitamine din complexul B, acid cafeic şi o substanţă cu acţiuni) antimicrobiană, săruri de potasiu etc.

Acţiune farmacodinamică. Hipoglicemiant, creşte diureza, coleretic, sudorific.

Extern: stimulează creşterea părului, astringent, anti­septic.

Utilizări terapeutice. Diabet. Ceaiul de brusture are însu­şirea de a scădea zahărul din sânge (hipoglicemiant). Diuretic şi diaforetic (provoacă transpiraţie) la hepatorenali, stimulând funcţiile renale şi cutanate. In acnee, furunculoză, ec­zeme şi alte boli ale pielii; în bolile de ficat, reduce calculii biliari; în creşterea părului, fiertura de rădăcină de brus­ture se foloseşte singură sau asociată cu rădăcină de urzică şi frunze de mesteacăn. O dată pe săptămînă, după spălarea şi clătirea părului se fricţionează pielea capului cu această fiertură, la care se adaugă şi o lingură de oţet.

În acnee, eczemă uscată, pe tenurile seboreice (grase) prin aplicare de comprese.

Preparare şi administrare. Intern, sub formă de decoct: 2 linguri de rădăcină mărunţită la 500 ml apă clocotită; se continuă fierberea încă două minute la foc scăzut, apoi se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă 15 minute. Lichidul rezultat se bea călduţ în 3 — 4 reprize în decursul unei zile.

Extern, decoct: 4 linguri de rădăcină mărunţită la 500 ml apă. Se prepară în acelaşi mod. Se foloseşte în aplicaţii locale sub formă de comprese.

Zone de creştere. Plantă caracteristică pentru terenuri necultivate, pe marginea drumurilor şi căilor ferate, pe lângă garduri. Se întâlneşte de la câmpie, până în zona montană, în întreaga ţară.

Recoltare. Pentru rădăcină, la plantele de doi ani se face în lunile martie-aprilie, iar la plantele de un an în lunile octombrie-noiembrie.