Plantă cunoscută şi sub denumirile de: crânceş, cuişoriţă, ridichioară. În scopuri medicinale se foloseşte rădăcina.
Asemănări-deosebiri. Geum urbanum are floarea în inflorescenţe terminale, cu puţine flori erecte, cu două rânduri de sepale, petale galbene, lungi de 3-7 mm, stamine şi stile numeroase.
Geum rivale L. creşte în zone mai înalte (etajul montan şi alpin) şi are petale de un roşu murdar.
Geum montanum L. creşte prin păşuni alpine, are de obicei o singură floare şi stile drepte.
Principii active: eugenol (miros plăcut de cuişoare), tanin, ulei volatil, o heterozidă — geina sau geozidul şi o enzimă — geaza, care dedublează geina în vicianoză şi euge¬nol, amidon şi substanţe amare.
Acţiune farmacodinamică. Astringent, dezinfectant şi calmant intestinal, hemostatic şi analgetic; extern, ca antiseptic.
Utilizări terapeutice. Intern. Datorită taninului, care scade secreţiile mucoaselor, permeabilitatea capilarelor şi a membranelor celulare, se utilizează în diaree şi dispepsii gastrice.
Datorită eugenolului, care are proprietăţi antiseptice şi calmante, în enterite infecţioase. Se mai foloseşte în vomă, provocată de tulburări ale ficatului sau bilei.
Extern: Datorită taninului, care precipită proteinele din sânge, este utilizat în: hemoragii hemoroidale, men¬struaţie cu dureri, plăgi, gingivite sângerânde. Se mai foloseşte în amigdalite (sub formă de gargară). În amestec cu alte plante ca: muşeţelul, menta, sunătoarea, care au aceleaşi proprietăţi, efectul medicamentos al ceaiului se măreşte.
Preparare şi administrare. Intern, sub formă de decoct: 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 300 ml apă rece; se fierbe 30 minute; se utilizează în trei reprize, după mese)- principale.
Extern, tot ca decoct: 3 linguriţe la 300 ml apă rece; se fierbe 30 minute; se foloseşte sub formă de gargară şi în aplicaţii locale sub formă de comprese.
N o t ă. Nu se supradozează, deoarece provoacă greaţă şi vărsături; nu se utilizează între mese, deoarece provoacă iritaţii gastrointestinale.
Contraindicaţii: afecţiuni cronice hepatice şi renale.
Zone de creştere. Planta e răspândită în toate judeţele ţării, mai ales în judeţele Caraş-Severin, Covasna, Argeş, Dîmboviţa, Ilfov, Prahova, Olt, Vîlcea, Tulcea, Bacău, Neamţ, Suceava şi Vrancea.
Recoltare. Se face primăvara până în luna aprilie (inclusiv) şi toamna de la sfârşitul lunii septembrie până în luna noiembrie, perioade în care planta conţine cantităţi maxime de substanţe active.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu