Asemănări — deosebiri. Tulpinile şi ramurile la V. myrtillus L. sunt muchiate în timp ce la V. uliginosum L. tulpina este cilindrică, brunie.
Frunzele la V. myrtillus L. (a) sunt dinţate mărunt, ascuţite la vârf, cu nervaţiune penată şi de culoare verde deschis. La V. uliginosum L. (b) frunzele au marginea întreagă, vârful obtuz, nervaţiunea reticulată, iar pe partea posterioara sunt verzi-albăstrui.
Principii active ale frunzelor: tanin, arbutozid, neomir- tilină.
Acţiune farmacodinamică: astringent, bacteriostatic, scade zahărul din sânge.
Utilizări terapeutice. Antidiabetic. Datorită principiului activ, mirtilina, numită şi insulină vegetală, scade zahărul din sânge. Pentru creşterea eficacităţii, frunzele de afin pot fi asociate cu păstăi de fasole şi frunze de dud. Ceaiul nu se îndulceşte cu zahăr. Se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină sau ciclamat de sodiu (un comprimat are echivalent de îndulcire o linguriţă cu zahăr).
Antidiareic. Datorită conţinutului în tanin cu acţiune astringentă precipită proteinele mucusului celulelor tractului digestiv; precipită şi aglutinează înseşi proteinele florei patogene, diminuând acţiunea substanţelor toxice şi iritante.
Gută. Reumatism. Infecţii urinare. Uremie.
Preparare şi administrare. Intern — se foloseşte sub formă de infuzie: 2 linguriţe la 500 ml apă clocotită. Se bea călduţ, fracţionat în trei reprize în decursul unei zile.
Principii active ale fructelor: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizii: citric, malic, oxalic, succinic şi lactic, antociani.
Proprietăţile vaso-protectoare ale antocianilor au stimulat studii intense în ICSMCF în vederea izolării acestor principii active din fructele de Vaccinium myrtillus, materializate prin obţinerea la scară industrială a unui preparat similar produsului din import „Difrarel".
Acţiune farmacodinamică: astringent, scade zahărul din sânge, antidiareic, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie, ca antiseptic intestinal, oxiuraze (antihelmintic), creşterea acuităţii vizuale, infecţii urinare.
Plecând de la observaţia că în urma consumării de fructe de afin ochiul minerilor se adaptează mult mai uşor când trece de la lumină la întuneric, în ultimul deceniu s-au obţinut din acest produs o serie de preparate cu asemenea proprietăţi terapeutice.
Preparare şi administrare. Intern se utilizează ceaiul de fructe, ce poate fi preparat în două feluri:
— decoct — o linguriţă şi jumătate de fructe uscate şi zdrobite se fierb în 500 ml apă rece timp de o jumătate de oră, după care ceaiul se bea călduţ, în trei reprize, în decursul unei zile;
— macerare la rece — peste o linguriţă şi jumătate de fructe uscate se toarnă două pahare (400 ml) apă fiartă şi răcită. Fructele se lasă la macerat timp de opt ore, apoi se
bea întreaga cantitate de lichid în cursul unei zile. Pentru a mări acţiunea astringentă şi antiseptică a fructelor de afin, se poate adăuga coajă de stejar, flori de muşeţel şi frunze de mentă.
Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior şi vin, care au proprietăţi antiseptice şi astringente.
Consumate în stare proaspătă, afinele reglează scaunele, fac să înceteze fermentaţiile intestinale, ajută la eliminarea gazelor, ameliorează inflamaţiile hemoroidale şi restabilesc pofta de mâncare. .1
Zone de creştere. Plantă caracteristică pentru zona montană, de la limita inferioară de creştere a molidului, până în zona alpină la 2 250 m.
Recoltare. Pentru frunze perioada optimă este de la sfârşitul lunii iulie până în septembrie. După ce au fost recoltate fructele, se taie ramurile cu un briceag. Frunzele culese de pe ramuri nu se vor presa deoarece se înegresc.
Fructele se recoltează cînd ajung la maturitate, adică în lunile iulie-august. Recoltarea se face cu piepteni speciali, confecţionaţi dintr-o scîndură avînd bătute cuie la distanţe mai mici decît diametrul frunzelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu