Cruşânul -Rhamnus frangula L. (fam. Rhamnaceae)

Cruşânul -Rhamnus frangula L. (fam. Rhamnaceae) Mai este cunoscut sub denumirile: crăsci, lemn câinesc, paţachină. În scopuri medicinale se foloseşte coaja. Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu specia Rhamnus cathartica L. denumită popular verigariu sau spinul cerbului. La Rhamnus frangula (a) ramurile sunt dispuse altern în timp ce la Rhamnus cathartica (b) ramurile sunt dispuse opus şi se termină printr-un spin. La Rhamnus frangula frunzele sunt alterne; la Rhamnus cathartica sunt opuse, au nervaţiunile arcuite chiar de la pornire şi sunt mai puţine (3—4 perechi faţă de 8—9 perechi la Rhamnus frangula). Morile la Rhamnus cathartica sunt de tipul 4; la Rhamnus frangula sunt de tipul 5.
 De asemenea, cele două specii se deosebesc după ecologia lor; în timp ce Rhamnus frangula vegetează în locuri cu exces de umiditate şi umbrite, Rhamnus cathartica creşte în locuri uscate şi nu suportă umbrirea. Scoarţa de cruşân se mai poate confunda cu cea provenind de la următoarele specii: Alnus glutinosa Gaert

(Arin), Qaercus robur L. (Stejar) în special cu ramurile tinere, Salix Sp., (Salcie), Ligustrum vulgare L. (Lemn câinesc) etc. Toate aceste specii, ale căror frunze sunt un prim indiciu de diferenţiere, nu dau pozitivă reacţia cu hidroxizi alcalini (prin stropire cu o soluţie diluată de hidroxid de potasiu sau sodiu sau cu apă de var, suprafaţa internă se colorează în roşu- vişiniu. Principii active: derivaţi antracenici sub formă glicozidică, precum: beterozide antrachinonice, frangulozidele sau frangulinele A şi B, două gluco-frangulozide, antranoli etc., lanozide, mucilagii, ceruri, steroli, flavonoide şi săruri minerale.
Acţiune farmacodinamică. Creşte peristaltismul intestinul (intestinul gros), colagog (stimulează contracţia veziculei biliare şi evacuarea bilei în intestin), coleretic (stimulează secreţia biliară a ficatului), laxativ sau purgativ în funcţie de doză.
Utilizări terapeutice. În constipaţie cronică—datorită principiilor antrachinonice cu acţiune purgativă —, angiocolite, insuficienţă hepatică, mărind secreţia biliară. În asociaţie cu alte plante -anghinarea, cicoarea, păpădia -se recomandă în afecţiunile ficatului şi mai ales în constipaţiile da¬torate insuficienţei secreţiei biliare. În obezitate. Preparare şi administrare. Intern, preparat ca decoct: peste o linguriţă de coajă, se toarnă 250 ml apă clocotită; se lasă vasul acoperit 15 minute, după care se fierbe la foc scăzut încă 15 minute; se bea seara la culcare. Doza se va stabili gradat, în funcţie de individ, creşterea fiind progresivă pînă la 2—3 linguriţe; ca laxativ, se ia dimineaţa pe stomacul gol. Not ă. Nu se bea în cantităţi mari, întrucât provoacă colici puternici şi scaune lichide. Nu se consumă planta proaspătă deoarece provoacă greţuri şi vărsături; se foloseşte numai după un an de la recoltare. Zone de creştere. Ca răspândire se întâlneşte îndeosebi în zonele de deal, coborând uneori spre câmpie. Este răspândit aproape pe întreg teritoriul ţării. Recoltare. Scoarţa de cruşân se recoltează în perioada în care seva circulă intens în arbust, adică în luna martie- aprilie şi când încep să se dezvolte frunzele. 
 Recoltarea se face de pe tulpini şi ramuri de 2—4 ani care au scoarţa lucioasă, fără crăpături şi cu numeroase lenticele, indiciu că au un conţinut bogat în substanţe active. Decojirea ramurilor (la scurt timp după detaşarea lor) se face prin inelări cu ajutorul cuţitului la distanţe de 30 cm, care se unesc apoi printr-o tăietură în lungul ramurii, obţinându-se fragmente tabulare sau în formă de jgheab.