Păducelul — Crataegus monogyna Jacq,. Crataegus oxyacantha L. (fam. Rosaceae)

Păducelul — Crataegus monogyna Jacq,. Crataegus oxyacantha L. (fam. Rosaceae) Mai este cunoscut sub denumirile: gherghin sau mără¬cine alb. În scopuri medicinale se folosesc florile, frunzele şi fructele. Asemănări-deosebiri. Se poate confunda cu Crataegus ni¬gra W. et K. şi Crataegus pentagyna W. et K. Acestea au un număr mai mare de stile (5) în floare faţă de 1-2 cât au speciile medicinale şi rămân persistente şi la fructe, care au o culoare mai închisă, negricioasă sau purpurie. Pedicelii florilor şi caliciul au peri deşi lânoşi, la speciile medicinale sunt glabri.
Principii active ale florilor şi frunzelor: acidul crategic — complex format din compuşi triterpenici; acid crategolic, neotegolic şi acantolic; acid ursolic şi oleanolic; derivaţi de natură flavonoidică; hiperozida, un ramnozid al vitexinei, leucoantocianidmă, un heptaoxi fiavonbiozid cu acţiune car- diotonică, cvercetină, acid clorogenic, acid cafeic, amidalină, colină, sorbitol, vitamina C; amine: trimetilamina şi amilamina; ulei volatil ce conţine aldehida anisică; taninuri de natură catehică, pectine, săruri minerale etc. Principii active ale fructelor: taninuri de natură catehică, vitaminele B1 şi C, antociani, flavonoizi, acizii: tartric, citric, ursolic, oxalic, nicotinic, clorogenic; sorbitol, colină, acetil- colină, glucoză, fruetoză, pec

tine, ceară, ulei gras, substanţe minerale.
 Acţiune farmacodinamică. Acţionează asupra aparatului cardio-vascular şi asupra sistemului nervos central. Este vasodilatator coronarian şi periferic, sedativ nervos şi al sistemului cardiovascular, creşte permeabilitatea vasculară, scade tensiunea arterială. Stimulează sistemul nervos central şi al respiraţiei. Acţionează ca un bun bronhodilatator.
Utilizări terapeutice. Intern: în angină pectorală, miocardită, hipertensiune arterială; tulburări de climacterium, tulburări neurovegetative, ateroscleroză, emotivitate excesivă şi nevroze cardiace. De asemenea în stări de excitabilitate cu aritmie marcată (tahicardie). La cardiaci se recomandă ca o completare a tratamentului cu digitală sau când aceasta nu este suportată. Florile sau fructele de păducel asociate cu valeriană şi talpa gâştei, îşi măresc efectul medicinal. Preparare şi administrare. Intern, sub formă de infuzie: o linguriţă de flori cu frunze sau de fructe la 200 ml apă clocotită. După 15 minute se strecoară, se îndulceşte şi se bea fracţionat în decursul unei zile.
Zone de creştere. Se întinde din regiunile de stepă unde formează tufărişuri, până în zona de deal şi chiar munte, în lizierele pădurilor sau în stratul de arbuşti al pădurilor mai luminoase (în special ştejar); creşte invariant în păşuni şi poiene. Uneori poate forma masive întinse (exemplu: Căr¬bunari — judeţul Caraş-Severin). Se găseşte raspândit în toate judeţele ţării. Recoltare. Produsele se culeg pe timp uscat, însorit. Dacă sunt culese pe ploaie sau rouă, florile se brunifică foarte uşor, depreciindu-se. Florile şi bucheţelele de flori cu frunze se recoltează la începutul deschiderii florilor, începând din a doua jumătate a lui aprilie în regiunile de câmpie din sudul şi vestul ţării, continuând eşalonat în cursul lunii mai pentru zonele de deal şi munte. Frunzele au o perioadă de recoltare mai lungă, înainte, în timpul sau după înflorire, până în iunie-iulie, iar fructele în septembrie-noiembrie când se înroşesc. Florile se culeg prin ciupire sau prin prinderea între degete a inflorescenţei şi tragerea mâinii în sus, astfel ca în palmă să rămână florile fără pedunculi. Buchetele de flori cu frunze şi frunzele se culeg prin strujire, fie direct pe arbust, fie prin tăierea rămurelelor şi curăţarea lor ulterioară. Fructele se culeg direct de pe arbust, fără codiţă.