Osul iepurelui - Ononis spinosa L. (fam. Leguminosae)

Osul iepurelui - Ononis spinosa L. (fam. Leguminosae) Planta mai este cunoscută sub denumirile: dirmotin, sudoarea calului, sudoarea capului, sălăştioară, asudul calului. În scopuri medicinale se foloseşte rădăcina. Asemănări-deosebiri. Poate fi confundată cu Ononis hârcina Jacq. lipsită de spini şi cu Ononis pseudohircina Schur. cu spini simpli, rari, cu tulpina nelignificată la bază, ce nu se recoltează în scopuri medicinale.
Principii active: onocerină, ononină şi onospină, trifolirizină şi fitoglutinină (substanţă proteică), saponozide triterpenice care prin hidroliză dau acid gliciretic, tanozide, ulei volatil şi ulei gras, zaharuri, acid citric etc. Acţiune farmacodinamică. Datorită saponozidelor are acţiune diuretică; adjuvant în afecţiunile renale; elimină toxinele din corp.

Utilizări terapeutice. Se recomandă în bidropizia (reţinerea apei în ţesuturi şi în cavităţile naturale ale organismului) însoţită de edeme, în calculoză renală şi cistite. Este un bun depurativ (curăţă umorile organismului. favorizând eliminarea toxinelor şi a produşilor rezultaţi din dezasimilare). Datorită eliminării toxinelor din corp, ceaiul de rădăcină a acestei plante, se recomandă în reumatism şi într-o serie de boli de piele cronice.
Preparare şi administrare. Intern, sub formă de decoct — 4 linguri rase de rădăcină măruntă, la un litru de apă rece; se fierbe 30 minute; lichidul se strecoară, se îndulceşte şi se bea în decursul unei zile. Zone de creştere. În Transilvania (mai frecventă în judeţele Cluj şi Sălaj), zona colinară a Olteniei (mai ales în judeţele Gorj şi Mehedinţi) şi Moldovei (judeţele Suceava şi Vrancea) Recoltare. Primăvara, lunile martie-aprilie, şi toamna, lunile septembrie-octombrie, constituie perioade optime pentru recoltare. Rădăcina se scoate cu cazmaua si se taie coletul care se pune din nou în pământ pentru a se asigura menţinerea plantei.