Mesteacănul — Betula verrucosa Ehrh. (fam. Betulaceae)

Mesteacănul — Betula verrucosa Ehrh. (fam. Betulaceae) În scopuri medicinale sunt folosite frunzele. Principii active: saponine, tanin de natură pirocatehinică, metilpentozane, flavone cu glicol dimetilapigenol, betuloza, mucilagii, zaharoză, ulei volatil, rezine, esterul metilic al acidului betuloretinic, betulina etc.
Acţiune farmacodinamică. Scade tensiunea arterială, creşte permeabilitatea vasculară, creşte diureza, calculolitic (dizolvă calculii), depurativ (detoxifiant), sudorific, antiinflamator articular, elimină apa din ţesuturi, hipotensiv uşor, antigutos. Favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului. Au acţiune coleretică, antibiotică asupra bacilului Coli, stafilococului auriu şi alb Oxford si asupra bacilului anthracis. Utilizări terapeutice. În edeme de natură cardiacă sau renală, reumatism articular, hipertensiune arterială, nefrite

cronice, hipercolesterolemie, gută. Ceaiul de mesteacăn, prin diureza puternică pe care o produce, contribuire la eliminarea toxinelor din corp, sti¬mulează schimburile organice, având în acelaşi timp şi o acţi¬une depurativă. Multe boli de piele sunt influenţate în bine de o cură făcută cu acest ceai. Nu provoacă iritaţii ale parenchimului renal. După unii autori, ceaiul de mesteacăn are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiază renală). Se recomandă în boli de ficat.
Preparare şi administrare. Intern sub formă de infuzie; 4—5 linguriţe la 200 ml apă clocotită; după răcire şi strecu¬rare, se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu pen¬tru a se anula efectul acidului betuloretinic, care frânează diureza. După 6 ore se strecoară şi se bea în 2—3 reprize la un interval de 4 ore. Extern. Băile cu frunze de mesteacăn întăresc rădăcina părului şi influenţează în bine iritaţiile pielii. Zone de creştere. În zona dealurilor, dar poate coborî la câmpie sau urca în zona montană până la 1500 m pe coaste însorite. Se întâlneşte atât sub forma pădurilor pure cât şi a amestecurilor lor cu alte specii, spre limita dintre foioase şi conifere. Arborete mai importante sunt în judeţele: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Să¬laj, Bacău, Neamţ, Suceava, Vrancea, Argeş, Buzău, Dâm¬boviţa, Prahova, Gorj şi Vâlcea, Recoltare. Frunzele se recoltează în stadiu tânăr, când sunt lipicioase şi-au conţinut bogat în principii active. Peri¬oada optimă este din luna mai până în iulie şi se face prin strujirea ramurilor.