Muştarul negru — Brassica nigra (L) Koch. (fam. Cruciferae )

Muştarul negru — Brassica nigra (L) Koch. (fam. Cruciferae ) În scopuri medicinale se folosesc seminţele. Asemănări-deosebiri. Brassica nigra L. se deosebeşte de Sinapis alba L. prin aceea că:
— are talia aproape dublă (1-1,5 m faţă de 0,5-1 m);
— frunzele bazale sunt penat-compuse (la cel alb toate sunt penat-lobate);
— silicvele sunt cilindrice, îngustate la ambele capete, fără rostru şi mai mici (1-2 cm, faţă de 2-4 cm la cel alb,la care au rostru şi sunt puternic gâtuite;
— poziţia silicvelor este alipită (la cel alb perpendiculare). Pentru a se face diferenţierea de seminţele de Brassica rapa L. (Rapiţă) caracterul esenţial este aspectul tegumentului, care la muştarul negru are reticulaţii caracteristice, regulate.

Principii active: mucilagii, lipide formate din gliceridele acizilor oleic, linoleic şi erucic, proteine, colină, săruri minerale, sinapină (gust amărui); un heterozid azotat şi sulfurat — sinigrozida, care în prezenţa mirozinazei, în mediu apos, se transformă în glucoză, sulfat acid de potasiu şi un ulei volatil: izotiocianatul de alil Acţiune farmacodinamică. Extern. Revulsiv, decongestiv pulmonar (cataplasme revulsive). Izotiocianatul de alil sau „esenţa de muştar" are proprietăţi iritante, lacrimogene. Are proprietăţi antibiotice şi bactericide în diluţii foarte mari. Făina de muştar (Farina sinapis), datorită mucilagiilor pe care le conţine, diminuează proprietăţile iritante ale principiului activ şi este un bun revulsiv aplicat local, pe timp limitat, sub formă de cataplasme. Prelungirea timpului de aplicare poate duce la ulceraţii ale pielii.
Utilizări terapeutice. Extern: în inflamaţii ale articulaţiilor, reumatism, gripe, bronşite, pneumonii, răceală.
Preparare şi administrare. Extern, sub formă de cataclasme. Din 100 g făină de muştar (Farina sinapis), prin amestecare cu apă caldă la 30° se formează o pastă care se aplică pe locul dureros. Apa trebuie să nu fie fierbinte, deoarece distruge mirozina care cu apă dă esenţa de muştar. Pasta, întinsă între două cârpe curate, se aplică şi se lasă 15 minute, după care se scoate şi se poate aplica pe alt loc dureros. Pentru cei ce nu suportă acţiunea puternic revulsivă a muştarului, precum şi pentru copii, cataplasmele se prepară din 50 g făină de muştar în amestec cu 100 g făină de in. Făina de muştar se mai foloseşte pentru băi locale sau generale, în tratarea reumatismului, nevralgiilor, răcelii, gripei, inflamaţiilor articulaţiilor etc. Pentru o baie locală se pun 25-30 g făină de muştar într-un săculeţ, peste care se toarnă 2-3 litri apă caldă de25°-30°. în cazul unei băi generale, se adaugă o cantitate mai mare (250 g) de făină de muştar, iar săculeţul se agită în apă. Atât baia locală, cât şi cea gene-rală durează 20-30 minute. Zone de creştere. Se întâlneşte în flora spontană ca buru¬iană de cultură, pe marginea drumurilor sau prin zăvoaie. Este utilizat numai produsul obţinut prin culturi. Are aceeaşi zonare ca la muştarul alb. Recoltare. Ca la Sinapis alba L.