Ienupărul -Juniperus communis L. (fam. Cupressaceae )

Ienupărul -Juniperus communis L. (fam. Cupressaceae ) Este cunoscut şi sub denumirile: anaperi, archiş, cetină, ialovăţ, jireapăn, turtel. În scopuri medicinale se folosesc fructele. Asemanări—deosebiri. Se poate confunda cu Juniperus sabina (Cetina de negi) ale cărei pseudobace sunt toxice şi nu trebuie recoltate. Juniperus sabina (b) are frunzele solziforme, alipite de ramură, pe 4 şiruri imbricate; pseudobacele provin din concreşterea a 4 carpele şi au de regulă numai 1-2 seminţe. La Juniperus communis 1 (a) frunzele sunt aciculare lungi de 1-1,2 cm în verticile de câte 3, puternic împungătoare; pe faţa superioară au un jgheab şi o dungă lată albă, iar pe cea in¬ferioară o carenă. Principii active: ulei volatil format din: alfa-pinen, camfen, cadinen, 1-4 terpineol, alcooli seseviterpenici, betapinen. dipentene, mircene, iuniperina, iunenul, iunenolul; zahăr invertit, grăsimi, pentozane, substanţe proteice, zaharoză; acizi: gliceric, glicolic, glucuronic, ascorbic, acetic, malic, formic; răşini etc.

Acţiune farmacodinamică: Datorită conţinutului în ulei volatil şi în special terpineolului şi iunenului are acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carminativă, stomahică, behică (antitusivă) şi antispastică. Ca urmare a acţiunii behice -prin modificarea stării inflamatorii a căilor respiratorii, mărirea şi fluidificarea secreţiilor bronhice - se utilizează în bronşitele catarale. Utilizări terapeutice. Intern se utilizează în bolile de rinichi şi vezică urinară (prin acţiunea diuretică şi antiseptică), în reumatism, gută, hidropizie (reţinerea apei în ţesuturi şi în cavităţile naturale ale organismului), bronşite acute şi cronice, tuse, dispepsii de fermentaţie, edeme renale, edeme cirotice, balonări abdominale, anorexie (lipsa poftei de mâncare.) Extern: În reumatism, lumbago, nevralgii diverse.
 Preparare şi administrare. Intern se foloseşte sub formă de infuzie -2 linguriţe fructe la 200 ml apă clocotită; se iau 3-4 linguri pe zi. N o t ă. Nu se supradozează, întrucât irită căile renale şi produce hematurie. Extern: 10 g ulei de ienupăr (de la farmacie) în 100 g alcool; se foloseşte sub formă de frecţie seara la culcare (reumatism, lumbago). Fricţiunea se mai poate prepara şi astfel: o mână de fructe zdrobite se amestecă cu circa 100 g alcool, iar după câteva zile se adaugă un litru de oţet de vin. După o macerare de 7-8 zile se strecoară şi se întrebuinţează în stări febrile. Zone de creştere. În lanţul muntos carpatic, între 700-1400m; în Munţii Apuseni şi Podişul Transilvaniei coboară până la 200 m. Se întâlneşte în toate judeţele din Transilvania (mai puţin Satu Mare şi Sălaj), Moldova (judeţele: Bacău, Neamţ, Suceava, Vrancea), Muntenia, (judeţele: Argeş, Buzău, Prahova), Oltenia (judeţele: Gorj şi Vâlcea). Recoltare. Începe din luna octombrie, prelungindu-se în funcţie de timp până în iarnă. Se face prin lovirea sau scuturarea uşoară a ramurilor pentru a nu cădea şi pseudobacele verzi; sub ramuri se pune o prelată.